"Sans espoir et sans regret..."

  Daca m-ar pune cineva sa aleg intre a asculta o melodie, sau pe un francez cum vorbeste orice, fara noima, cred ca as sta putin pe ganduri, dupa care as alege francezul. E atat de frumoasa limba asta, ca pur si simplu auzind-o vorbita, ai impresia ca asculti o simfonie.

  Joe Dassin imi incalzeste dupa-amiaza asta de toamna..."c'était l'automne, un automne où il faisait beau..."

  Azi, la fel ca in orice alta dimineata, dintre acestea multe, toate la fel, am iesit din casa cand inca era semi-intuneric afara. In astfel de momente, mi se face frig vizual, chiar daca sunt gros imbracata. Vad intunericul diminetii si il asociez automat cu racoarea, cu tremurul.

 Cu toate astea, pe la pranz se incalzise deja. Am iesit in pauza de la stagiul de proteze sa imi cumpar un corn si eram doar in camasa si halat. (ma simt foarte protejata si implinita cand sunt imbracata in halat de medic...e ca si cum soarta mi-ar fi deja pecetluita, ceea ce pentru mine e de bine, pentru ca iubesc asa de mult statornicia si siguranta). Si am simtit ultimele brize calde din anul asta. In fiecare an, in octombrie, confund atmosfera de afara cu cea din martie. Si asta imi da o falsa stare de optimism si buna-dispozitie.

"On va se faire un conte de fée

Mais on a passé l'âge on n'y croirait plus" 

Pentru ca, spre deosebire de luna martie, cand infrunzirea e in plina voluptatea, zilele astea se petrec desfrunzirile din urma..."si tu t'appelle mélancolie, si l'amour n'est plus qu'une habitude, ne me raconte pas ta vie, je la connais, la solitude.."

   Asa se scutura copacii, dragii de ei, de frunze, cum ne scuturam noi de vise si idei zadarnice, de deznadejdi si suferinte, de amintiri si intamplari trecute..."il y a un an, y a un siècle, y a une éternité..."Si toate astea in ochii soarelui...care e pe zi ce trece mai neputincios.

  Pe strada e plin de florarese cu crizanteme. Maine am sa imi cumpar un ghiveci cu flori galbene si unul cu flori rosii. Si am sa mi le pun in casa, nu pe vreun mormant. Pentru ca refuz sa cred ca pana si ultimele flori ale toamnei sunt simbol al mortii.

  

  "Des passants endormis dans mes bras que je n'aimerais jamais..."

  Joe Dassin imi vorbeste, imi recita, imi canta...peste geamul meu se lasa o panza de gri si ceata.

  In seara asta ma gandesc la francezi, la frunze si la crizanteme...la iubiri

"On s'est aimé comme on se quitte

Tout simplement sans penser à demain

A demain qui vient toujours un peu trop vite

Aux adieux qui quelques fois se passent un peu trop bien"

 la caldura si la hoinareli de vara...la esarfe, la priviri si la irizari de smarald...la lutieri, la pianisti si la plutiri...la apa...la somn...

              

"À la vie, à l'amour

À nos nuits, à nos jours

à l'éternel retour de la chance"