PICURAM MOLARI !!!

  Evident ca am ajuns la tren cu un minut inainte sa plece. Pana am apucat sa urc in vagonul meu si sa imi gasesc compartimentul, deja ne miscam, incetisor, catre Timisoara. Incetisor cu acceleratul.

  Abia am reusit sa citesc cateva pagini dintr-o carte si sa rad putin cu fetele, ca pe la 22 eram deja ajunse. Poate din cauza faptului ca toata saptamana trecuta am visat ca vom ajunge aici si va fi zapada de un metru, natura asta simpatica mi-a aratat inca o data ca e mereu cum vrea ea si niciodata cum vreau eu...ploua...

  Ne miscam toate trei stangace, cu puhoiul de oameni, catre...nu stiu...dar intr-acolo mergeau toti si acolo trebuia, cu siguranta sa ajungem si noi. Am iesit in fata garii. Nu vreau sa fac comentarii gratuite, pentru ca poate sunt multi cei care apreciaza orasul asta...doar ca...in fata garii...ei bine...in fata garii arata jalnic in multe orase din Romania. Asta e in top. Si da-i si lupta, neicusorule, si cauta statia de taxi. Ni s-a spus dinainte sa avem mare grija in ce ne urcam, pentru ca s-ar putea sa ne fraiereasca si sa ne traga o gaura in buget.

  Si ca tot romanul de buna credinta, care nu vrea sa ia teapa, ne-am hotarat sa intrebam "la fata locului". Pe cine? Stiti sondajele alea in care ii intreaba pe oameni in ce institutii ale statului au ei incredere si majoritatea raspund "in Biserica", "in Politie"? Cum popa nu era prin preajma, am vazut doi "oameni ai legii", stand relaxati "la o poveste". Si ma indrept ambitioasa catre ei, sa ii intreb de unde putem lua un taxi sigur. Imi amintesc cum acu' trei ani, in Austria, ne-am invartit in Melk, un orasel relativ mic, in incercarea disperata de a ne gasi hotelul. Si cum strazile erau aproape goale si nu gaseam pe nimeni pe care sa intrebam, am mers cu ultimele sperante la niste politisti pe care i-am vazut pe strada. Si ne-au condus cu masina lor, pana in parcarea din spate a hotelului, pe care nu am fi gasit-o nici morti, copti. Ei bine, aseara, unul din eroii povestii noastre ne-a spus:"Stati ca avem noi pe cineva! Costel, mai Costel, hai incoace.Uite, du-le si tu pe fete la Complex. 15 lei e bine, fetelor? Hai, ca la ora asta nu gasiti mai ieftin si stati inca o jumatate de ora pana vine, la comanda...Ce, nu-i ok 15?". Zic: "Stiti, la Cluj imi porneste taxatorul cand intru in taxi, il opreste cand ajung la destinatie si platesc cat scrie...". "Pai aiciea nu esti la Cluj, domnisoara".

  NU!!!

  Am luat un numar de taxi de pe o masina care a trecut prin fata noastra si care avea pretul corect, am sunat, a venit, ne-a dus pana in Complex si ne-a luat...ghiciti cat...10 lei.

  Si acum, putin despre gazdele noastre primitoare. Doua tipe si un tip, dintre care doar o tipa insarcinata cu soarta noastra. Adica au venit ei trei, dar nu toti sunt responsabili. Doar domnisoara...colega de an cu noi...pe care am intrebat-o de doua ori "Voi pe unde ati ajuns cu stagiile la Proteze?" ..."Paiii...la TPD...(=tehnologia protezelor dentare..) nu-mi amintesc...." si a schimbat subiectul...si la a doua incercare, care a fost ajutatoare...adica "La proteze ce faceti, preparatii, inlay/onlay, amprente...?"... "Paiiii...nu stiu...nu-mi amintesc...aaaa....aaaa...(si aici se asociaza niste gesturi de cugetare intensa cu degetul la tampla)....aaaa....PICURAM MOLARI!".

           
                                                                                                            The End...
                                                                                                                                           ...for now...

Argument

  Dupa vreo doua saptamani de baluri, chefuri, cabane, dansuri in saci si decadenta, revin. Azi, 29.11.2010, de la Timisoara, din patul de camin in care mi-am zdrobit pasiv spatele, prin somn "la mijloc". Sunt cu Moni si Ioana si stam o saptamana la Medicina lor Dentara, pentru ca a noastra o stim deja pe dinafara. I'm on air! Tineti aproape!

Retrospectiva

  Saptamana asta a trecut ca o gura de aer. Insa o gura de-aia in care se mai amesteca si putin praf si fum de tigara. Nu am avut vreme se ma asez in liniste la laptop, sa descarc hardul de atata informatie cata am acumulat, asa ca am zis ca las pe draguta de sambata, toate povestile. Si, har Domnului, chiar am ce povesti...

  Asa ca sa dam download si sa recapitulam...

  Luni am trait un fel de scenariu de "Toamna la New York", pentru cei care au vazut filmul...pentru ceilalti, sigur isi amintesc de "A walk to remember". Printre altele, catre finalul zilei, m-am plimbat pe jos din Piata Muzeului pana acasa, in Manainstur, prin Parcul Central si pe drumul liniilor de tramvai. Si a fost fabulos...

  Miercuri am iesit cu colega mea, Raluca, cu care ne-am descoperit reciproc relativ recent, la un pahar de vin fiert si o luuuunga poveste despre viata. Am stat intr-o cafenea in care se canta chill out si pentru aproape doua ore, am uitat de lumea din jurul nostru si am alunecat in visare. Dragoste, cariera, moda, medicina, muzica, baieti...de toate s-au povestit in seara aceea...Pe la 11 m-am gandit sa o fac sa fie chiar de neuitat si mi-am sunat bunul prieten de la conservator, pe Alex. Evident ca mi-a spus ca va fi pana pe la 1 la cons, studiind, asa ca i-am facut o vizita.

  Mama mi-a zis intr-o zi ca am folosit deja de vreo doua, trei ori cuvantul "amfetamina" in scrierile mele si ca nu prea ii vede rostul. Totusi, "concertul" improvizat, for two, care a urmat vinului fiert si destainuirilor a fost un fel de cocktail cu amfetamine...

  Joi a fost seara serilor...Am iesit sa o sarbatorim pe colega noastra, Anca, o bomboana de fata, care aduce asa de mult cu Chip and Dale, incat iti vine sa ii ciupesti obrajorii la fiecare 10 minute. E atat de dragalasa si degaja atat de multa bucurie in jur, de parca ar avea un curcubeu deasupra capului, de fiecare data cand e prin preajma. Ne-am imprietenit catre sfarsitula anului 1, cand am iesit impreuna aproape in fiecare seara din saptamana de practica in clinica. Apoi mi-am petrecut vacanta la mare in compania ei si de atunci am devenit foarte bune prietene. Si mi-e atat de draga...

  Intr-o alta ordine de idei, cu riscul de a supara pe cineva si de a parea o snoaba, Seven e un club de nota four. E singurul loc din Clujul asta, unde un coleg a incasat o bataie de la un bodyguard. Cand am intrat, un tip stil hard rock gay i-a urlat unei prietene din gasca noastra "Fata, daca eu iti zic sa iti lasi haina la masa, la masa ti-o lasi!". Alt coleg a fost tinut la intrare vreo zece minute, pe motiv ca e prea beat si nu are ce cauta inauntru, iar mi-e mi-a strigat "MC-ul", la karaoke: "fara si prostii, DA?!"...Jalnic, dragilor...

  Cu toate astea, inca o data, I ROCKED THE MICROPHONE!

  Am si flirtat saptamana asta. Cu cel mai adorabil baiat pe care l-am vazut vreodata. Era blond, cu ochisorii verzi, cu obrajii imbujorati de vantul de noiembrie, cu o caciula alba, pufoasa, asezata smechereste pe-o ureche. Si-a fluturat adorabil genele catre mine si mi-a aruncat cel mai dulce si mai cuceritor zambet, incat mi s-a taiat respiratia si mi s-au inmuiat picioarele. Si am pastrat contactul vizual cam 15 secunde, dupa care l-am pierdut din ochi, in aglomeratie. O sa imi amintesc de el, cu drag, multa vreme de acum incolo. Avea vreo trei anisori si statea in fata unei florarii, intr-un carucior si mi-a raspuns atat de sincer la zambet...

  Cireasa de pe tort au fost, evident, cele doua accidente suferite. Mi-am taiat cate o bucatica din degetul mic de la mana dreapta si cel mare de la piciorul stang, in doua decoruri diferite, cu implicatii dureroase aproximativ egale. Pentru ca eu nu sunt ca toti oamenii...daca oamenii normali se taie longitudinal, ei bine, eu ma tai aproape mereu, transversal. Acum stau cu piciorul pansat, in pat si astept sa imi treaca...pana luni sper sa ma pot incalta si sa o iau, incetisor, catre scoala. Deocamdata ma multumesc cu statul...si cu durerea surda din cei doi poli ai corpului meu...groaznic...Am invatat macar sa am mai multa grija de mine si de sanatatea mea si poate, asa cum cineva drag m-a sfatuit saptamana asta, sa invat sa nu mai traiesc pe Fast Forward...Festina lente...