Exista oameni care apar in viata noastra exact atunci cand avem nevoie de ei. Oameni pe care ni-i trimite Dumnezeu, pentru ca sa ne arate ca nu e asa cum vrem noi, e asa cum vrea El si cum TREBUIE sa fie. Oameni la care te gandesti atunci cand zici cuvantul OM. Acei oameni care fac lucruri, gesturi, sau spun vorbe pentru care ai sa iti amintesti de ei toata viata.
Asa a fost ieri, pentru mine, profesoara de genetica, de la lucrarile practice. O doamna doctor oncolog, care isi face meserie nu cu pasiune si daruire totala, asa cum o fac multi alti medici de exceptie, ci devine una cu munca sa, se contopeste in medicina, incat prin aceasta ajunge sa respire si sa traiasca.
Tema laboratorului de ieri a fost diagnosticul prenatal. Am ajuns intr-un punct cu discutia, in care se transformase dintr-un dialog medical intr-unul spiritual. Orice boala congenitala care ne era prezentata ne smulgea automat intrebarea"Si cum se vindeca?", "Ce se face?", "Se poate trata?". Eram toti atat de dornici sa auzim ca maladii ca Spina bifida, Hidrocefalia, Anencefalia, se pot trata. Din nefericire sansele sunt aproape de zero si pronosticuri favorabile sunt date cu mari retineri.
Ajunsesem spre sfarsitul orei sa fim atat de sensibilizati si tristi de lucrurile pe care le aflam, incat simteam cum o panza de regrete si de realizare a neputintei noastre ne apasa pe umeri.
La sfarsitul orei am primit o lectie de viata de la doamna doctor, pe care nu am sa o uit niciodata si pe care imi doresc sa mi-o amintesc in fiecare zi. Nu am pretentia sa redau cuvant de cuvant vorbele doamnei doctor, de aceea nu am sa pun ghilimele...dar ne zicea ceva care suna aproximativ asa:...
Blond, brunet, ochi albastri, capriu, verzi...fata sau baiat, chiar nu conteaza cum e un copilas cand se naste, atata timp cat e sanatos. Nu conteaza ca ai parul lung sau scurt, cret sau drept. Conteaza ca ai un creier cu care sa rationezi si sa relationezi, sa te bucuri de ce vezi si auzi. Nu are importanta ca nu ai picioare perfecte de fotomodel, important e ca ai picioare cu care sa te plimbi si sa alergi prin lume...Asa ca bucurati-va de viata asta pe care o aveti, cu toate ce vi se dau, ca nimic nu e greu, atunci cand esti sanatos. Mergeti in familiile voastre frumoase si intre prietenii vostri dragi si traiti frumos...
Desi poate ca era potrivit paragraful de mai sus pentru incheiere, nu pot sa nu mai povestesc o intamplare pe care am vazut-o azi pe strada, cand veneam de la scoala. Am ajuns in statie, langa"acasa mea" si in fata unui chiosc mic unde se vand placinte si gogosele, o mamica ii zicea fetitei pe care o tinea de manuta: "Vino, ca nu avem bani de placinta." "Dar e numai un leu." "Nu, ca e doi. Hai ca iti face mami acasa, la fel de bune."...apoi dupa o scurta pauza de gandire, fetita...:"Pai ale tale sunt mai bune decat astea..."...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu