Ma cutremur

Laborator de anatomie de la 18 la 20. Nimeni nu mai are chef de nimic. Mergem de nevoie. Daca era curs, de mult eram in 7-le care ma duce pana in fata blocului. Am ramas doar grupa noastra. Nu mai facem cu 3, ca in primul semestru. Stam in jurul mesei de disectie...pe care e deschisa doar o carte din care proful ne explica sistemul nervos. Privesc in gol niste imagini si simt cum nu ma pot concentra, nu ma pot aduna. Mi-e somn. Imi vine sa casc. Trebuie sa casc.Dar stiu ca il enervez daca ma vede. Ma abtin. Laboratorul e la subsol. Un geam care da in curtea din spate e deschis. Imi miroase a aer de primavara. In curte apare o masina cu portbagaj generos. Catedra de anatomie e in cladire cu cea de medicina legala. "Ne vin pacienti", zice. Radem. "Nu-i de ras. Nu stim cand putem fi acolo...", zice. Tacem. Explica. Mi-e somn. Deodata se aude un urlet de femeie. Imi pare ras, dar e prea departe si infundat sa imi dau seama. Si inca o data. Si din nou. Voci. Femeia plange cu tipete din timp in timp. Se tanguie, geme. Ma cutremur. "Inchideti geamul.E neplacut." Un coleg executa ordinul mecanic, dar nu lipsit de emotie. Plansul se pierde, se stinge...

"Nu stim cand putem fi acolo..."

Prepozitie

In lacuri ploua,
In campuri ninge,
In suflet frige.

In lacuri ceata,
In campuri loc,
In suflet foc.

In frunze seva,
In flori nectar,
In suflet jar.

In frunze verde,
In flori parfum,
In suflet scrum.

Furnici

Visez in palma crini si musuroaie.
In ploaie,
Nu pot sa vad decat
Cand

Fara oprire cant.

De nemurire,
Sunt speriata fara noi.
Si-n tine e soare mereu
Si nu e greu
Nimic
Sa-nscrie cercuri in patratul
Care ma tine
De tine
Ingradita.

Martaprilie

De dupa colt imi face semn cu ochiul
Primavara ta,
Primavara mea,
Primavara noastra.
Invesmantata-n ie alba cu fir rosu
Privirea ta,
Privirea mea,
Romante scrise-n gama lui april
De fructe cosul
Imprastie parfum
Si de copil
N-am cum
Sa nu imi joc in cantec si-n visare rolul.