Am iesit ieri, pe la ora 11.30 A.M. la o cafea, pe o terasa aproape de casa mea. Spatioasa, senina, suficient de colorata incat sa iti dezmorteasca ochii, suficient de pastelata incat sa nu-i oboseasca...si cu loc de joaca pentru copii, foarte strategic amplasat si amenajat.
Mi-am comandat un capuccino si m-am asezat pe spate in nu foarte confortabilul scaun, sa il sorb in liniste, in acorduri de MagicFM. Si cum stateam eu asa linistita, poposesc cateva minute cu ochii asupra locului de joaca. O gasca de copii intre 4 si 6 ani, care sarbatoreau ceva la o masa de langa spatiul destinat distractiei lor, faceau taraboi si ghidusii printre leagane si tobogane. Imi place sa privesc copii cum se joaca, sa le vad reactiile si expresiile mutrisoarelor inocente cand descopera ceva nou, cand un tovaras de joaca le intinde o masinuta, cand aseaza papuselele la locul lor de somn. Dar mi-a fost dat sa vad cu totul altceva: un pusti de vreo 4 ani, cel mai mic din petrecareata gasca, lovea cu o ura extraordinara in niste pitici de plastic, probabil ai Albei ca Zapada, zburandu-i in toate directiile. Primeau saracii pitici la suturi de la agresivul pitic viu, de nu-mi venea sa cred, cata furie reprimata zacea in copilul ala de-o schioapa. Zdrang un pitic in stanga! Zdrang in dreapta!...Mi-am luat privirea de la masacrul piticesc cateva minute, pentru ca sa vad mai tarziu cum mancau piticii bataie de la mai multi pustii, de data asta si cu mainile, si cum o fetita incerca sa-i dea pe tobogand, plina de nervi ca nu aluneca.
Dragii mei...lasati copii sa se uite la Tom si Jerry, Peter Pan, Albinuta Hutch...zau acum...nu stiu daca ati avut curiozitatea sa puneti recent televizorul pe vreun canal de desene animate. Eu as fi preferat sa nu fiu asa curioasa...
Poate indivizii care sambata s-au batut in draci in fata clubului unde iesisem sa ma "detensionez", sunt proiectia tancilor care le executau un ceai piticilor de la terasa unde am vrut sa savurez in liniste un capuccino...
Copiii din ziua de azi nu mai stiu sa aprecieze frumosul, lucrurile simple, ca si oamenii, de altfel.
RăspundețiȘtergereImi place foarte mult cum scrii. Felicitari!:)