Debussy

  Intr-un episod din Ally McBeal, Ling ii spune proaspetei sale cuceriri, Richard, ca prefera sa amane momentul in care il va saruta pentru prima data, constienta fiind de posibilitatea ca acest prim sarut sa fie un dezastru total, care sa o faca sa iti piarda orice farama de interes fata de Richard.

  E exact tipul de moment in care se pot isca situatii penibile cu foarte mare usurinta.Poate de aceea asteptam toti un decor romantic, o replica fermecatoare, sau un gest de apropiere, ca sa avem curajul sa ne daruim momentului.

  Facandu-mi un proces al memoriei, am constatat ca toate primele mele saruturi au fost in decoruri romantice, au urmat unui dialog plin de incarcatura emotionala, sau au fost starnite de alte gesturi plinde de timiditate si fior. Fie ca a fost vorba de o sala de cinema, un concert, intimitatea propriei mele camere, sau  sub o ploaie de stele, in toate m-am simtit ca in scenariul unui film romantic nominalizat la Oscar...

  Si-apoi mai e luna...care poate sau nu sa se intample prin zona, sa o vezi inainte sau dupa, in seara aceea, in prima seara in care te vezi cu el dupa...Nu stiu...luna te leaga iremediabil si iresponsabil de celalalt. Realizezi asta, cand, la km departare, iti dai seama ca sub seninul nemarginirii, sta si el si priveste aceeasi luna, aceleasi neregularitati, aceeasi stralucire si il fascineaza acelasi mister. In luna i se adancesc ochii si de acolo, ca in fenomenul de refractie, inapoi in privirea ta. Luna asta face...leaga priviri si suflete...ea nu lumineaza atat noaptea, cat intunericul si golul sufletelor noastre, adesea mult prea obosite.

 Prin luna, Debussy iti canta clarul in Sol minor...clarul din suflet si din privire...si clarul golului dintre doi, care se umple de lumina si de irizari...

  Cand te uiti la luna, trebuie sa vezi privirile altora reflectate in ea, sa o iei pe a celui care iti apartine si sa asculti pianul.