Avem ceasuri peste tot : pe desktop, la telefon, pe birou, pe incheieturile fragilelor noastre maini imbolnavite pe zi ce trece mai tare de tastaturi si portmonee, pe toti peretii cu vizibilitate maxima...Ele ne masoara, in fond, timpul?
Cum ar fi sa mergi pe strada si sa ii raspunzi strainului care te intreaba cat e ceasul: "E vremea celui de-al treilea sarut din multele pe care am sa i le dau astazi iubitului meu".Sau adolescentei care in fuga iti deranjeaza geanta de pe umar, sa-i raspunzi scuzelor cum ca s-ar grabi cu: "E timpul sa mai memorez un zambet in galeria surasurilor ce le port in suflet."
Masuram timpul in suspine, imbratisari, despartiri, certuri, prietenii, impacari, examene, carti citite, plimbari, filme vazute, inimi frante, saruturi, nopti albe, beri, valuri, vacante, esarfe, pantofi cumparati, kilometri parcursi, restante, plinuri de benzina, esecuri, cafele, chefuri in camin, mese gatite pentru prieteni, autobuze pierdute, gropi luate cu masina, bancuri auzite sau spuse, melodii ascultate, curatenii, rugaciuni, lacrimi, regrete, vise pierdute sau implinite, tablete, concerte, etaje urcate la bloc, telefoane date mamei, oameni frumosi vazuti pe strada, antipatii, apusuri, shoturi, tigari...
Asa ca data viitoare cand te intreaba pe strada o bunicuta ce ora e, fii sincer si raspunde-i:"E timpul sa-mi aprind a sasea tigara de azi si sa o sun pe mama pentru a treia oara saptamana asta, sa-i mai spun inca o data ca o iubesc."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu