S-a inzapezit in frumusete Clujul, saptamana trecuta. M-am bucurat ca un copil in fata ferestrei mele, cu deschidere catre cortina de piatra a Manasturului, cand am vazut acoperisurile albe si cimitirul pufos. Arata mai putin infricosator in perioada asta a anului, pentru ca nu se mai distinge albul mormintelor de albul zapezii.
Am patinat, am baut vin fiert si ceaiuri, am fumat narghilea, am mancat clatite si m-am plimbat pe toate stradutele impodobite si prin toate cafenelele calduroase, in aceasta ultima saptamana de scoala. Am profitat de ea mai mult decat din plin.
Desigur, nu se putea sa nu imi incalzesc sufletul cu doua concerte minunate de colinde. Unul intr-un cadru formal, cu intrare pe baza de invitatie (in astfel de momente nu condamn pilele) si celalalt foarte "de suflet", intr-o biserica unitariana, unde s-au adunat corurile aproape tuturor confesiunilor din Cluj. Unul dintre ele m-a incantat peste poate, atat ca prezenta si compozitie, cat si ca prestanta. Baietii de la Seminarul Orotox din Cluj mi-ai fost atat de dragi, cu inocenta lor de pui de oameni, care vor sa para maturi si nereusind, sunt cu atat mai dragalasi... Imbracati in paltoane negre si cu fularele alb cu negru la gat, aratau ca un banc de pinguini, inghesuiti unul in celalalt si protectori unul fata de altul. Atata nevinovatie si iubire sclipea in ochii acestor copii, incat m-au facut sa imi fie extraordinat de dor de perioada adolescentei, cu nepasarea si simplitatea ei.
Am vazut saptamana asta o minune a lumii: un bebelus de vreo 10 luni admirand prima zapada din viata lui. Nedumerire, bucurie, entuziasm si curiozitate, toate amestecate pe chipul acela micut cat podul palmei...Ii poposeau fulgii pe nasuc si tresarea cu surpriza la fiecare atingere a ninsorii, stand cu gurita intre-deschisa in asteptarea atingerii pufoase si reci.
A nins dureros de frumos saptamana asta la Cluj...si durerea cea mai mare o resimt an de an, cand in acest peisaj de poveste vad cate un copil sarman, imbracat subtire de ti-e tremur in suflet doar privindu-l, care sta si priveste toate astea cu groaza inca unei ierni petrecute in inghet si saracie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu