marți, 17 august 2010

Ca deh...99%

  Ziceam (si nu minteam) ca facultatea asta imi acapareaza 99% din viata...deh...guess what!:e adevarat. Am realizat din nou chestiunea zilele astea, cand mi-am amintit ca blogul meu are patru postari sarace, din ziua in care l-am creat, ce-i drept, de calitate (am uitat sa mentionez ca sunt o persoana foaaarte modesta) si nimic mai mult.
  Oare de ce? De ce? Pentru ca sunt studenta la medicina dentara, domnule, de-aia...si vara asta, mai precis la inceputul ei, am zis ca daca nu am sa mor in ceea  ce aveau sa fie cele 4 saptamani de sesiune, plus una de presesiune, am sa traiesc vesnic. Nu am murit, cat despre partea cu vesnicia, astept cu interes sa vad daca va fi asa, sau ba.
  Dragule muritor de rand, sau nefericit care ai fost admis anul asta la orice facultate de medicina din tara sau de pe mapamond...here's something for you: te asteapta cel mai palpitant an din viata ta. Nu are importanta cati bunici, matusi sau catei ai ingropat la viata ta, nimic nu o sa se compare cu momentul crucial cand de pe masa de disectie de la anatomie o sa iti zambeasca cu jumatate de gura si cu un ochi inchis un minunat cap cu gat propriu atasat, despre care profesorul tau de laboratot-care insista sa-l numesti Domnul Doctor, cu toate tu nici cum nu ai sa-ti amintesti sa-i zici asa-cum ziceam, "profesorul" tau, iti va spune:"Ce frumos e preparat!". Pentru numele lui Dumnezeu, domnule, cum adica e "preparat"?! Dar ce e nefericitul, o bucata de carne?! Da, e o bucata de carne, acum, dar daca ai suficienta admiratie pentru scriitorul cartii care incepand de acum va fi Biblia ta, ai sa stii ca Papilian te indeamna sa respecti cadavrele si materia asta inerta care te va ajuta sa tratezi canva oameni vii.
  Si-apoi o sa vina Biocelul...si Histologia...de care vai, dar vai, prietenii stiu de ce...Unde o sa ti se spuna sa ai grija cu microscopul, sa nu-ti strinci instrumentul. Care instrument? Al tau sau al lor?! Ambele domnule! Pentru ca daca dintr-o nefericita intamplare ai sa scapi un obiectiv pe oareunde, ai sa stii despre ce vorbesc. Adica sa nu te lovesti la picioare, doar ce credeai?!?!
  Si fizio, ah, fizio...unde o sa te picuri si tu, ca tot omul, cu putin sange, sau urina, sau saliva, sau ser fiziologic, in ultimul caz, daca esti cel mai norocos. Si foarte bine ca te picuri, ca inseamna ca pui mana si lucrezi si stii si tu cum sa apesi o para de cauciuc si cum sa manipulezi o pipeta, ca de-aia esti student la medicina generala sau dentara, ca sa faci, ca sa pui mana...ca nu tratezi oamenii cu puterea mintii nici cu teoria si crede-ma pe cuvant: cadavrul ala imbacsit de formol poate fi parfum pe langa unele mirosuri "vii"...ai sa afli asta dupa practica de vara...
  A..de-asta si ca sa ai cu ce sa iti ocupi 99% din viata.
P.S.: Fiind un pic malitioasa din fire, nu am zis nimic de Biochimie...sa va zica altii! Sau mai bine sa nu va zica, sa va "distrati" si voi un pic in anul I

vineri, 26 februarie 2010

Ma cutremur

Laborator de anatomie de la 18 la 20. Nimeni nu mai are chef de nimic. Mergem de nevoie. Daca era curs, de mult eram in 7-le care ma duce pana in fata blocului. Am ramas doar grupa noastra. Nu mai facem cu 3, ca in primul semestru. Stam in jurul mesei de disectie...pe care e deschisa doar o carte din care proful ne explica sistemul nervos. Privesc in gol niste imagini si simt cum nu ma pot concentra, nu ma pot aduna. Mi-e somn. Imi vine sa casc. Trebuie sa casc.Dar stiu ca il enervez daca ma vede. Ma abtin. Laboratorul e la subsol. Un geam care da in curtea din spate e deschis. Imi miroase a aer de primavara. In curte apare o masina cu portbagaj generos. Catedra de anatomie e in cladire cu cea de medicina legala. "Ne vin pacienti", zice. Radem. "Nu-i de ras. Nu stim cand putem fi acolo...", zice. Tacem. Explica. Mi-e somn. Deodata se aude un urlet de femeie. Imi pare ras, dar e prea departe si infundat sa imi dau seama. Si inca o data. Si din nou. Voci. Femeia plange cu tipete din timp in timp. Se tanguie, geme. Ma cutremur. "Inchideti geamul.E neplacut." Un coleg executa ordinul mecanic, dar nu lipsit de emotie. Plansul se pierde, se stinge...
"Nu stim cand putem fi acolo..."

Prepozitie

In lacuri ploua,
In campuri ninge,
In suflet frige.

In lacuri ceata,
In campuri loc,
In suflet foc.

In frunze seva,
In flori nectar,
In suflet jar.

In frunze verde,
In flori parfum,
In suflet scrum.

Furnici

Visez in palma crini si musuroaie.
In ploaie,
Nu pot sa vad decat
Cand
Fara oprire cant.
De nemurire,
Sunt speriata fara noi.
Si-n tine e soare mereu
Si nu e greu
Nimic
Sa-nscrie cercuri in patratul
Care ma tine
De tine
Ingradita.

Martaprilie

De dupa colt imi face semn cu ochiul
Primavara ta,
Primavara mea,
Primavara noastra.
Invesmantata-n ie alba cu fir rosu
Privirea ta,
Privirea mea,
Romante scrise-n gama lui april
De fructe cosul
Imprastie parfum
Si de copil
N-am cum
Sa nu imi joc in cantec si-n visare rolul.